Managementul divortului

Un divorţ bine gestionat scade efectele negative asupra celor implicaţi. Acest program se adresează în special familiilor cu copii în pragul divorţului sau cuplurilor deja divorţate. Ceea ce imi doresc este să ofer o intervenţie holistică care vizează reducerea efectelor negative ale divorţului asupra celor implicaţi din punct de vedere psihologic. Activităţile pe care vi le propun în acest sens sunt următoarele:

Consiliere privind efectele divorţului asupra copiilor.
 
Prima şedinţă:
• Evaluarea situaţiei actuale a familiei;
• Efectele posibile ale divorţului asupra copiilor la nivel comportamental şi emoţional;
• Cum abordăm tema divorţului faţă de copii;
 
A doua şedinţă:
• Cum gestionăm şi exprimăm propriile emoţii în faţa copiilor;
• Cum ne comportăm faţă de copii – Aşa da, aşa nu;
• Noile relaţii şi implicaţiile faţă de copii;
 
A treia şedinţă:
• Empatia şi acceptarea necondiţionată a emoţiilor copiilor;
• Comportamentele demontrative şi atitudinea în faţa lor;
• Plan de intervenţie particularizat în funcţie de fiecare familie. Poate cuprinde:
a. Consiliere familială (părinţi şi copii)
           Medierea discuţiei despre divorţ.
b. Consiliere psihologică pentru copii
           Exprimarea emoţiilor faţă de parinţi şi divorţ;
           Acceptarea realităţii divorţului;
           Adaptarea la noul mediu familial.
c. Consiliere psihologică individuală pentru părinţi 

Fiecare şedinţă de consiliere durează o oră şi jumătate. Pot participa fie ambii părinţi, fie doar unul. De asemenea este la alegerea părinţilor dacă vor să participe la toate cele trei şedinţe de consiliere sau în funcţie de tematica dezbătută, la una sau alta. 

Cost: 200 lei/ şedinţă
Pentru programari: 0744831508/ ioanaagachi@gmail.com

Prietenia dintre Vreau si Pot

Te strădui, te strădui şi la un moment dat, după mai multe încercări eşuate te opreşti şi concluzionezi că pur şi simplu nu-ţi iese treaba. Din fundal, o voce uşor dojenitoare exclamă: Nu e ca nu poţi, nu vrei. De aici dictoanele pot continua: când îţi doreşti cu adevărat poţi face orice, muţi munţii din loc.



Important verbul acesta A VREA, dar nu aş nega nici importanţa prietenului A PUTEA, fără de care nu ar exista finalizare. Practic, combinaţia ideală este POT şi VREAU = mă consider capabil şi am şi voinţa să pun în practică ceea ce pot să fac. 

De multe ori POT şi VREAU merg împreună autentic, de multe alte ori relaţia lor este alterată de percepţii greşite:
       Vreau, vreau ... trebuie - cu alte cuvinte de fapt n-ai prea vrea. Pot, dar nu vreau.
       Pot, pot ... cum adică sa nu pot - e greu de acceptat, dar nu tot timpul putem. Nu pot, dar vreau.
       Nici nu pot, nici nu vreau ... acrii sunt strugurii - De fapt ai cam vrea.

Şi atunci când lucrăm cu propria persoană, prietenii POT şi VREAU apar sub diverse forme care se amestecă şi influenţează procesul psihoterapeutic:
       Trebuie să fiu mai calm. Vrei să fii mai calm?
       Dacă accept, va fi bine. Eşti pregatit să accepţi?
       Nu pot să vorbesc despre...deşi vreau. Vei putea la un moment dat!

Desigur când PUTEM şi VREM suntem cel mai aproape de a atinge ceea ce ne-am propus. Dar, ceea ce este frumos într-un proces psihoterapeutic, indiferent de stările în care se găsesc A vrea şi A putea ele sunt ocazii de creştere personală şi de a afla mai multe despre propria persoană. Este nevoie de multă forţă şi gestionare emoţională să stai cu o dorinţă arzătoare, pe care în acest moment să nu poţi să o împlineşti, la fel ca şi atunci când lucrezi intens să schimbi ceva la tine pe care nu-l doreşti, dar se află sub imperiosul "trebuie". 


     

Timp pentru tine cu tine

Plecând de la o discuţie relaxantă şi plăcută, împletită cu o tânjeală personală, inspiraţia m-a adus la tema acestui pseudo-articol: timp pentru mine. Nu de puţine ori aud în jur:

De când nu mi-am mai luat timp pentru mine

Aş vrea să am mai mult timp pentru mine,

eventual

Sunt fericit/ă, mândru/ă că am reuşit să-mi iau un timp pentru mine.

Sursa foto: www.moma.org

Sună destul de familiar, nu? În urma discuţiei, am conştientizat că acest timp se referă de cele mai multe ori la a face lucruri care aduc plăcere, care presupun relaxare, odihnă, cu alte cuvinte care satisfac nişte nevoi amânate - un soi de hedonism. Dar după ce tânjeam eu, este un pic diferit şi se referă la  timpul petrecut cu mine pentru mine, acel timp când verificăm dacă instalaţia merge bine, dacă fluxul este ok, dacă au apărut blocaje sau nu, dacă circuitul merge conform planului interior. 

Tu când ai stat (la propriu) ultima dată cu tine? Să te asculţi, să vezi cum te simţi, să vezi ce se mai întâmplă în lumea ta interioară.

Asta face dezvoltarea personală şi psihoterapia: îţi oferă răgazul necesar, prilejul să intri în contact cu tine din tine. Astfel îţi oferi un alt tip de TIMP pentru TINE.

Interesant cum ne împrăştiem sau oferim atât de mult timp exteriorului, iar pentru cel mai vechi şi intim prieten EU, pare că timpul s-a scurs. 

Ne luăm astăzi cinci minute să ne auto-simţim un pic?

Despre a face timp, vă astept AICI!

Atelier: Pur si simplu - time management

Un atelier hibrid între dezvoltare personală şi informaţii utile pentru planificarea timpului, care nu are în vedere strict viaţa profesională sau pe cea personală, ci mai degrabă RELAŢIA dintre cele două şi cum le putem îmbina, echilibra astfel încât să putem respira. Tehnicile abordate se pot aplica apoi pe fiecare segment al vieţii sau activităţii. În cadrul atelierului vom încerca să îmbinăm tehnicile universale cu particularităţile personale, astfel încât să modelăm împreuna reţete personalizate.

Pe scurt! Ce facem?

• Descâlcim, prioritizăm şi aranjăm; 
• Identificăm hoţii de timp şi învăţăm să-i gestionăm;
• Învăţăm mai multe despre Nu-ul asertiv.

La sfârşitul atelierului, fiecare participant va avea o planificare pe termen scurt ca şi model de bune practici :)!

Facilitator: Ioana Agachi, psihoterapeut centrat pe persoană.

Organizatorice:
Sâmbătă, 14 februarie 2015, 10.30-12.30
Cost: 50 lei/ participant
Înscrieri: ioanaagachi@gmail.com, 0744831508; 
Data limită pentru înscrieri: vineri, 13 februarie ora 14.00!!!

Locaţia: Ceainăria Cinci, Str Olimpului nr 13. 
Şi ca să nu mai pierdem timpul, ceaiul este din partea casei :)! 

Vă aştept la descâlcire!

Dezvoltare personala = si obisnuinte

Dacă ar fi să generalizăm (deşi nu este indicat), viaţa este o sumă de obişnuinţe, de toate culorile, formele şi intensităţile - în limbaj colocvial cu bune şi rele. Aş vrea să spun dinamice, dar din păcate atunci când vorbim despre el, ne referim la o rutină, la comportamente constante, stabile care ajung să se manifeste atât de natural, de specific nouă încât devin inconștiente, automate. Tocmai de aici şi dificultatea de a le schimba. De fapt, a renunţa la o obișnuință este la fel de greu cu a forma una nouă, iar şi mai dificil devine acest proces dacă obişnuinţa nouă are un grad ridicat de originalitate, adică este atât de străina de tine încât nu găsești comportamente similare în repertoriul tău. 

Plecând de aici, dezvoltarea personală presupune a lucra cu aceste obișnuinte, a le șlefui, schimba după binele interior al fiecăruia. Aşa se justifica şi preocuparea cercetătorilor pentru acest domeniu, numărul mare de cărţi pe această temă şi nevoia mea să vă ofer câteva IDEI.

Putem vorbi despre obişnuinţe "superficiale" de tipul: mă trezesc la ora 9 indiferent dacă pun ceasul sau nu, mă spăl pe dinţi, mănânc o ciocolată pe zi, până la obișnuințe ceva mai "profunde": spun da la orice rugăminte exterioară, îi întrerup pe ceilalți când vorbesc, empatizez cu cei defavorizaţi etc. Unele obișnuinţe ne plac şi suntem mândri de ele, pe altele am dori să le schimbăm cu unele mai bune, mai performante, mai aproape de ceea ce ne dorim să fim. 

La baza oricărei obişnuinţe stă un beneficiu personal, altfel nu s-ar fi format. Problema apare atunci când beneficiul dispare, dar comportamentul este atât de stabil încât deja pare imposibil de scăpat de el. 
Ideea 1: Cu cât mai mari sunt beneficiile unui comportament cu atât ai şanse mai mari să-l interiorizezi.

O preocupare a cercetătorilor a fost să vadă cât timp durează să formezi o obişnuinţă. În 1960, Maltz decretează că o obişnuinţă se formează în 21 de zile. Concluzia, deşi la modă în acele vremuri, se baza pe observaţie empirică. În 2009, Phillippa Lally concluzionează printr-o cercetare ştiinţifică o altă realitate: formarea unei obişnuinţe variază între 18 şi 254 de zile.
Ideea 2: Nu te aştepta să formezi o obişnuinţă peste noapte, nu va fi posibil. Aşa că, nu te descuraja dacă durează chiar şi jumătate de an, eşti pe drumul cel bun. Încă o veste bună aici: cercetătorii au arătat că: dacă ţi se mai întâmplă să "calci stramb", acest lucru nu va afecta formarea obişnuinţei respective - în concluzie: NU ABANDONA cauza.

James Clear (şi nu numai) a identificat un proces al obişnuinţelor format din 3 paşi sau cei 3 R:
1. Reminder/ Memento = momentul iniţierii, începerii;
2. Rutina = comportamentul;
3. Recompensa = beneficiul.
Ideea 3: Dacă vrei să formezi o nouă obişnuinţă, încearcă să o conectezi la o altă rutină (vezi în articol).
Ideea 4: Dacă vrei să îţi explici anumite pattern-uri de comportamente, modelul lui James Clear te poate ajuta în a conştientiza câteva aspecte, măcar ca un prim pas.

Concluzie? Obişnuinţele fac parte din viaţa noastră, fie că ne plac sau nu. Da, putem să le schimbăm, dar necesită un efort. În funcţie de tipul, profunzimea obişnuinţei - efortul presupune şi ajutorul unui facilitator, adică necesită un proces psihoterapeutic.

Ce păreri aveţi sau la ce v-a dus cu gândul acest articol? Vă aştept comentariile mai jos :)!

:
Pentru cei care vor sa aprofundeze: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/ejsp.674/abstract
http://99u.com/articles/17123/5-scientific-ways-to-build-habits-that-stick
http://newsoffice.mit.edu/2012/understanding-how-brains-control-our-habits-1029
https://blog.bufferapp.com/what-the-research-on-habit-formation-reveals-about-willpower-and-overall-well-being