sursa foto: suzigodson.com |
Hai sa lamurim cateva lucruri legate de acest subiect. Din ceea ce mi se spune, din ceea ce am observat in cadrul sedintelor, iata cateva observatii:
- Este riscant, de multe ori este prea tarziu deoarece deja multe s-au spus, multe sentimente s-au transformat, motivatia a scazut.
- Daca nu vreti amandoi atunci terapia de cuplu nu are cum sa aibe loc. De asemenea, daca unul dintre parteneri vrea sa iasa din cuplu, psihoterapia nu este un artificiu care sa-l faca sa ramana.
- Schimbarea individuala este profunda si de durata daca vine din motivatie interioara, din propria tendinta la dezvoltare si nu pentru ca simt presiunea perechii mele.
- In cuplu nici un partener nu este vinovat in masura in care nici unul nu este nevinovat. Cu alte cuvinte, in psihoterapia de cuplu abordam relatia dintre cei doi si nu problemele/ traumele individuale, pentru acestea puteti intra intr-un proces psihoterapeutic individual.
- Celalalt nu se va schimba decat daca vrea acest lucru, iar tu ca partener, la fel ca si psihoterapeutul din fata voastra, nu detii controlul schimbarii celuilalt.
- Oricat de tentant ar putea fi, psihoterapeutul nu va lua partea nici unuia dintre parteneri, el este echitabil fata de amandoi, empatizeaza si ii accepta pe amandoi in mod egal
- In ce masura ai vrea sa ai o relatie cu o persoana identica cu tine? Faptul ca partenerii sunt diferiti poate fi o resursa pentru cuplu, cum de altfel a si fost pana cand lucrurile sa se inrautateasca.
- Nici macar idealul unui cuplu nu presupune lipsa totala a conflictelor/ certurilor. Pentru maturizarea cuplului ele au un rol semnificativ. Ar fi chiar o pierdere iradicarea certurilor.
- Ei bine, de multe ori se intampla ca acest proces sa faciliteze de fapt separarea celor doi. Cateodata nu avem curajul, puterea, independenta sa ne separam de celalalt fara sa ne fie frica de o depresie ulterioara sau alte fantezii sumbre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Feedback? :)