Cateodata planetele se aliniaza

Cateodata planetele se aliniaza...sau mai bine zis cateodata avem nevoie si de noroc in planurile, proiectele si visele noastre. Pentru ca simt in ultima  vreme o aliniere nevoita, nerugata si neasteptata a planetelor pe anumite axe, mi-a venit ideea sa cercetez putin conceptul norocului.

http://www.vanishingtattoo.com/tds/tattoos_designs_symbols_four_leaf_clover_inspiration.htm

Stiu ca exista si am si cunoscut persoane, cursanti, clienti care traiesc pe seama norocului, au o relatie cu el, il invoca, daca ar exista si incantatii, atunci cu atat mai bine. Ele asteapta ceva - probabil o aliniere, sa vina din exterior un stimul, de regula favorabil, care sa schimbe, sa revolutioneze, sa aduca ceva bun pentru sufletul omului. Aici as adauga eu ceva (interpretarea mea): ca si cum doar de acolo se mai poate face ceva (in bine) pentru bunastarea si dezvoltarea personala.

Si intr-un fel acesta este norocul. Ceva exterior fiintei, imprevizibil, asupra caruia nu ai control, care determina, care are efecte bune sau rele (ghinion). De multe ori este legat de soarta sau destin, adica este predeterminat si nu ai cum sa-l schimbi, influentezi. Carl Jung vorbeste despre sincronicitate - o coincidenta semnificativa, care poate sa ne duca cu gandul la noroc.

Norocul se pare ca are si o conotatie personala. Probabil ca ati auzit in jur sau chiar si noi la un moment dat am afirmat despre propria persoana sau despre altcineva: sunt norocos, sunt atat de ghinionist sau la norocul meu...

Freud si Sartre considera ca aceste credinte in noroc au legatura cu atribuirea controlului fata de evenimentele de viata si refuzul asumarii responsabilitatii. Se pare ca exista si notiunea de psihologia norocului, cercetari si studii stiintifice.

Dar, daca noi am fi cei care aliniem planetele si aducem norocul? Este greu? Cu siguranta! Inseamna asumarea responsabilitatii? Da.

Richard Wiesman aduce argumente legate de acest aspect la "crearii propriului noroc" definind 4 principii ale persoanelor fauritoare de noroc:

• Fauritorii de noroc maximizeaza fiecare oportunitate si sansa. O identifica rapid si lucreaza cu ea;
• Fauritorii de noroc isi asculta intuitia;
• Fauritorii de noroc sunt optimisti, se asteapta la un succes;
• Fauritorii de noroc transforma esecurile in oportunitati de invatare;
• Fauritorii de noroc cred despre sine ca sunt norocosi (apropo de etichetele pozitive/ negative si cum ne influenteaza ele). 

Si ca sa nu va mai plictisesc prea mult cu norocul, atat va mai spun legat de obiectele norocoase: superstitiile legate de obiecte scad tensiunea si cresc performanta si increderea in sine, fiind o metoda de gestionare a situatiilor stresante (mai multe cititi voi de prin link-uri).

Concluzie: Nu mai asteptati norocul, ci fiti activi si cautati-l, fauriti-l!!!! :)

sursa foto: www.flickr.com

PS: Link-uri pentru norocosi:

http://www.richardwiseman.com/resources/The_Luck_Factor.pdf
http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2224473/Feeling-lucky-The-scientific-proof-DO-make-luck.html
http://www.scientificamerican.com/article/as-luck-would-have-it/
http://www.livescience.com/8392-superstitions-bring-real-luck-study-reveals.html 

Sunt depresiv, am atacuri de panica - notiuni lejere

Pentru ca exista deja tendinta de auto-diagnosticare si un interes din ce in ce mai crescut de auto-informare cu scopul auto-diagnosticarii, iata cateva aspecte care poate va vor ajuta fie sa va clarificati, fie sa evitati presiunea unei auto-etichete (cu toate efectele negative care vin de aici), fie sa cautati ulterior "tratamentul" necesar.

Probabil ati auzit in jurul vostru cel putin o data pe cineva, un prieten, un coleg, o ruda spunand despre sine ca se afla intr-o depresie sau ca are atacuri de panica. Poate chiar tu te-ai exprimat la un moment dat asa, incercand sa descrii ce simti.

Termenii acestia pare ca au intrat intr-un limbaj uzual si au inceput treptat sa inlocuiasca emotii normale ca tristetea, deznadejdea, frica, etc. In mintea unui psiholog, psihoterapeut sau psihiatru cand tu spui despre tine ca esti depresiv sau ca ai atacuri de panica se aprind niste beculete si apare intrebarea: Depresie, depresie? Adica depresia aceea pe care o stim noi ca se diagnosticheaza sau ai niste stari depresive, esti mai trist, iar tu ti-ai pus eticheta singur: Sunt depresiv!

Bine sigur nu iti este, dar daca este vorba despre depresia "ca la carte" sau despre atacurile de panica din manual atunci e ceva mai neagra situatia, nu neaparat taciune :). Cu alte cuvinte, este vorba despre intrarea in sfera patologica.


Atunci cand se pune un diagnostic la nivel psihic, exista niste manuale pe care se uita toti specialistii: DSM V sau ICD-10 fiind cele mai cunoscute. Aceste manuale sunt ca un ghid, pe ele le poti gasi si pe internet - uite link-urile:

DSM V: http://www.terapiacognitiva.eu/dwl/dsm5/DSM-5.pdf

ICD-10: http://www.who.int/classifications/icd/en/bluebook.pdf

Astfel, daca vrei sa te informezi mai mult sau te afli in procesul unei auto-diagnosticari, poti intra pe aceste manuale, cauti sectiunea tulburarilor depresive sau anxioase (atacuri de panica) si gasesti criteriile dupa care se pune un diagnostic sau altul. Vei observa ca pentru fie categorie in parte exista multe alte subcategorii sau forme ale tulburarilor respective, fiecare cu descrierea sa.

Acest demers al tau nu inlocuieste recomandarea clara de a consulta un specialist, el fiind cel care stie sa interpreteze cel mai bine simptomele pe care le ai si sa puna un diagnostic avizat, desigur daca este cazul.

PS: Sunt multe de spus si cred ca voi reveni cat de curand cu un articol despre etichete si diagnostice, cum ne seteaza ele comportamental si mental spre drumuri tare incalcite, desi vizam cu ele clarificarea, simplificarea demersurilor;

Cu perechea la psihoterapeut

sursa foto: suzigodson.com

Hai sa lamurim cateva lucruri legate de acest subiect. Din ceea ce mi se spune, din ceea ce am observat in cadrul sedintelor, iata cateva observatii:

Este ultima sansa pe care cuplurile si-o dau - este solutia finala. Pe principiul cand doare suficient de tare ma duc la doctor.

• Este riscant, de multe ori este prea tarziu deoarece deja multe s-au spus, multe sentimente s-au transformat, motivatia a scazut.

Eu vreau, celalalt nu vrea sa intre intr-un astfel de proces. Pe principiul imi tarasc perechea pe la psihoterapeuti.

•  Daca nu vreti amandoi atunci terapia de cuplu nu are cum sa aibe loc. De asemenea, daca unul dintre parteneri vrea sa iasa din cuplu, psihoterapia nu este un artificiu care sa-l faca sa ramana.

Problema este la ea/ el, eu sunt multumit (a) - sa se schimbe si va fi bine.

• Schimbarea individuala este profunda si de durata daca vine din motivatie interioara, din propria tendinta la dezvoltare si nu pentru ca simt presiunea perechii mele.
• In cuplu nici un partener nu este vinovat in masura in care nici unul nu este nevinovat. Cu alte cuvinte, in psihoterapia de cuplu abordam relatia dintre cei doi si nu problemele/ traumele individuale, pentru acestea puteti intra intr-un proces psihoterapeutic individual.
• Celalalt nu se va schimba decat daca vrea acest lucru, iar tu ca partener, la fel ca si psihoterapeutul din fata voastra, nu detii controlul schimbarii celuilalt.

Vezi ce-mi face? Terapeutule, da-mi dreptate.

•  Oricat de tentant ar putea fi, psihoterapeutul nu va lua partea nici unuia dintre parteneri, el este echitabil fata de amandoi, empatizeaza si ii accepta pe amandoi in mod egal

Suntem prea diferiti!

• In ce masura ai vrea sa ai o relatie cu o persoana identica cu tine? Faptul ca partenerii sunt diferiti poate fi o resursa pentru cuplu, cum de altfel a si fost pana cand lucrurile sa se inrautateasca.

Am vrea sa nu ne mai certam (niciodata)!

• Nici macar idealul unui cuplu nu presupune lipsa totala a conflictelor/ certurilor. Pentru maturizarea cuplului ele au un rol semnificativ. Ar fi chiar o pierdere iradicarea certurilor.

Scopul psihoterapiei de cuplu este impacarea celor doi parteneri.

• Ei bine, de multe ori se intampla ca acest proces sa faciliteze de fapt separarea celor doi. Cateodata nu avem curajul, puterea, independenta sa ne separam de celalalt fara sa ne fie frica de o depresie ulterioara sau alte fantezii sumbre.

Batranetea mea, batranetea ta

Sunt absolut entuziasmata de cercetarile din acest domeniu, si fascinata, si curioasa (oare pana unde se va ajunge?), si sceptica, si in multe feluri. Am zis sa dau mai departe, poate va molipsesc si pe voi, si cine stie poate ne inspiram si traim cu totii mai mult.

Sursa foto: mitchkirby.com

 Sa curga cercetarile:

2004, Levy & Mayers: Persoanele care au un mindset negativ legat de imbatranire este putin probabil sa se implice in comportamente proactive ca: a manca sanatos, a face exercitii in mod regulat, vizite la doctor;

2002, Levy, Slade, Kunkel & Kasl: Persoanele care au un mindest negativ legat de batranete prezinta o reducere a functiilor cardio-vasculare cand sunt expuse la stereotipii negative legate de imbatranire si mor mai repede fata de persoanele cu un mindset pozitiv;

Studiul longitudinal Baltimore cu privire la imbatranire: Cei care au o perspectiva pozitiva asupra imbatranirii au un risc cu 80% mai mic de atac de cord;

Centrul de gerontologie din Berlin: Adultii cu o viziune pozitiva asupra batranetii raspund la bolile serioase (cancer, accidente, boli de plamani) cu mai multa implicare si proactvitate in procesul de recuperare;

Alte studii:
O perceptie pozitiva asupra trecerii timpului adauga in medie 8 ani la propria viata;
Cei care asociaza imbatranirea cu stereotipuri pozitive de tipul: intelept, capabil, util isi revin mai repede in urma unui infarct sau accidente;
Oamenii devin mai fericiti pe masura ce imbatranesc;
Perceptia asupra imbatranirii influenteaza si alte variabile ca dorinta de a trai pe masura ce trece timpul.

Concluzii?

Ale mele zic ceva de genul: un mindset pozitiv cu privire la batranete si imbatranire ma ajuta sa ma angajez in comportamente sanatoase care imi vor prelungi viata si ma voi recupera mai repede in urma bolilor inevitabile (acesta cred ca este un mindset negativ - batranetea=boli grele). Partea buna este ca mindest-ul asta se poate schimba destul de usor :))). Voi ce mindset aveti?

Sursa foto: www.nydailynews.com

*MINDSET = cadru mental ce organizeaza si decodifica informatia selectiv, orientand astfel intr-un mod unic intelegerea experientei si orintandu-ne spre actiune si raspunsuri corespunzatoare; Ca niste ochelari de soare care iti coloreaza experienta si te determina sa ai anumite comportamente in functie de ce vezi tu prin ei.