Dezvoltare personala = si obisnuinte

Dacă ar fi să generalizăm (deşi nu este indicat), viaţa este o sumă de obişnuinţe, de toate culorile, formele şi intensităţile - în limbaj colocvial cu bune şi rele. Aş vrea să spun dinamice, dar din păcate atunci când vorbim despre el, ne referim la o rutină, la comportamente constante, stabile care ajung să se manifeste atât de natural, de specific nouă încât devin inconștiente, automate. Tocmai de aici şi dificultatea de a le schimba. De fapt, a renunţa la o obișnuință este la fel de greu cu a forma una nouă, iar şi mai dificil devine acest proces dacă obişnuinţa nouă are un grad ridicat de originalitate, adică este atât de străina de tine încât nu găsești comportamente similare în repertoriul tău. 

Plecând de aici, dezvoltarea personală presupune a lucra cu aceste obișnuinte, a le șlefui, schimba după binele interior al fiecăruia. Aşa se justifica şi preocuparea cercetătorilor pentru acest domeniu, numărul mare de cărţi pe această temă şi nevoia mea să vă ofer câteva IDEI.

Putem vorbi despre obişnuinţe "superficiale" de tipul: mă trezesc la ora 9 indiferent dacă pun ceasul sau nu, mă spăl pe dinţi, mănânc o ciocolată pe zi, până la obișnuințe ceva mai "profunde": spun da la orice rugăminte exterioară, îi întrerup pe ceilalți când vorbesc, empatizez cu cei defavorizaţi etc. Unele obișnuinţe ne plac şi suntem mândri de ele, pe altele am dori să le schimbăm cu unele mai bune, mai performante, mai aproape de ceea ce ne dorim să fim. 

La baza oricărei obişnuinţe stă un beneficiu personal, altfel nu s-ar fi format. Problema apare atunci când beneficiul dispare, dar comportamentul este atât de stabil încât deja pare imposibil de scăpat de el. 
Ideea 1: Cu cât mai mari sunt beneficiile unui comportament cu atât ai şanse mai mari să-l interiorizezi.

O preocupare a cercetătorilor a fost să vadă cât timp durează să formezi o obişnuinţă. În 1960, Maltz decretează că o obişnuinţă se formează în 21 de zile. Concluzia, deşi la modă în acele vremuri, se baza pe observaţie empirică. În 2009, Phillippa Lally concluzionează printr-o cercetare ştiinţifică o altă realitate: formarea unei obişnuinţe variază între 18 şi 254 de zile.
Ideea 2: Nu te aştepta să formezi o obişnuinţă peste noapte, nu va fi posibil. Aşa că, nu te descuraja dacă durează chiar şi jumătate de an, eşti pe drumul cel bun. Încă o veste bună aici: cercetătorii au arătat că: dacă ţi se mai întâmplă să "calci stramb", acest lucru nu va afecta formarea obişnuinţei respective - în concluzie: NU ABANDONA cauza.

James Clear (şi nu numai) a identificat un proces al obişnuinţelor format din 3 paşi sau cei 3 R:
1. Reminder/ Memento = momentul iniţierii, începerii;
2. Rutina = comportamentul;
3. Recompensa = beneficiul.
Ideea 3: Dacă vrei să formezi o nouă obişnuinţă, încearcă să o conectezi la o altă rutină (vezi în articol).
Ideea 4: Dacă vrei să îţi explici anumite pattern-uri de comportamente, modelul lui James Clear te poate ajuta în a conştientiza câteva aspecte, măcar ca un prim pas.

Concluzie? Obişnuinţele fac parte din viaţa noastră, fie că ne plac sau nu. Da, putem să le schimbăm, dar necesită un efort. În funcţie de tipul, profunzimea obişnuinţei - efortul presupune şi ajutorul unui facilitator, adică necesită un proces psihoterapeutic.

Ce păreri aveţi sau la ce v-a dus cu gândul acest articol? Vă aştept comentariile mai jos :)!

:
Pentru cei care vor sa aprofundeze: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/ejsp.674/abstract
http://99u.com/articles/17123/5-scientific-ways-to-build-habits-that-stick
http://newsoffice.mit.edu/2012/understanding-how-brains-control-our-habits-1029
https://blog.bufferapp.com/what-the-research-on-habit-formation-reveals-about-willpower-and-overall-well-being