Inceputul a fost greu - am debutat cu o amanare, cu vociferari, apoi am trecut la tactici combative mai stilate - ignorarea, indiferenta, ca sa ajung si la tactici mai disperate - rugaciuni, invocarea norocului pentru a scapa de belele. De scapat nu am scapat, si a sosit si momentul sa fac ce nu imi place mie cel mai mult si mai mult pe lumea asta. Nu vorbim aici despre o exceptie, o scapare, ci despre activitati repetitive, zilnice chiar. Nu conteaza ca nu am experiente negative, dar nici pozitive - nu vreau sa fac si punct. Dar trebuie!!!
In ultima vreme, adica de vreo doua saptamani asa, sunt provocata intens la a face lucruri care nu-mi plac, lucruri pe care am reusit sa le evit cu stoicism pentru multi, multi ani, care daca stau sa ma gandesc mai bine le-am evitat atat de bine incat nici nu mai tin minte cand am mai fost pusa in fata faptului. Totul se petrece, desigur, sub egida prietenului TREBUIE.
Pe principiul de ce iti este frica nu scapi, iata cum universul a conlucrat impotriva tacticilor mele de evitare (fofilare), de altfel foarte iscusite. Spun frica pentru ca nu are sens sa ma ascund dupa vreun deget sau sa bag capul in nisip sau sa ma enervez (stare ce adesea mascheaza frica). Teama are multe nuante: de la teama de esec (daca nu imi iese), teama de evaluare (clar nu imi iese si mai primesc si feedback negativ) la teama de a ma face de ras.
Desigur am decurs la toate artificiile posibile de deturnare si inca mai decurg - imaginatia mea si spiritul de conservare sunt pe campul de batalie al fanteziilor si nu vor sa se dea batute .
Prima zi a fost crunta, ma durea sufletul de mine. Nici nu stiu cum a fost activitatea in sine - pe principiul inchide ochii, faci, livrezi si pleci fara sa mai vorbesti vreodata despre asta.A doua zi am intredeschis un ochi.
De abia de la a treia, a patra zi am inceput sa si vad ce fac, cum fac.
Imi place? Nu, dar nu este dracul chiar atat de negru.
Am avut succes, feedback pozitiv? As zice ca ma incadrez, ca performanta, in minunata medie a populatiei.
As vrea sa mai fac? Nu, dar este temporara situatia si ma incalzeste un pic la degețele acest aspect.
De ce sa fac lucruri pe care nu-mi plac (a se nota aici ca pentru mine, la modul general, este o raritate sa fac ce nu-mi place)? Pentru ca deocamdata beneficiile sunt mai mari decat frustrarile interioare cauzate de activitatea in sine.
Voi spune STOP? Cu siguranta, pe masura ce scad beneficiile.
Una peste alta, daca privesc situatia ca pe o provocare se activeaza in mine doua personaje:
1. Razboinicul neobosit de creativ in a gasi strategii de evitare, de prescurtare, de iesire - imi cam place de el, recunosc :), deja se transforma totul intr-un joc;
2. Exploratorul temator care lumineaza timid cu lanterna o incapere in care este posibil sa nu fi intrat niciodata, dar care in fantezia lui e plina de lighioane nemaivazute si nemaiauzite - testul realitatii s-a dovedit a fi mult mai simpatic decat fantasmele construite.
Voi cand faceti ceva ce nu va place, ce strategii de sabotare aveti? (Intreaba razboinicul :))
Sursa foto 1: agbeat.com/real-estate-coaching-tutorials/10-tips-to-simplify-your-work-day-to-avoid-burnout/
Sursa foto 2: elizabethgatlin.com
