Mi-e frica de schimbare

Indiferent cat de mult iti place sau esti deschis catre schimbare, cand vine acel moment tot te incearca niste furnicaturi, creste tensiunea, nu ai stare, esti agitat. Toate transmit acelasi lucru: schimbarea nu este simpla si pare ca exista o forta in sistemul nostru care ne trage spre stabilitate si constanta. Cu cat schimbarea este mai mare si prin urmare implica mai multe riscuri, cu atat aceasta forta de conservare prinde putere.

Ti-e frica de schimbare? Foarte bine si mie imi este! Inseamna ca ceea ce urmeaza sa se intample este important, valoros, iar frica este acea forta conservatoare care va avea grija sa iei toate deciziile in asumare de cauza. Frica este cea care aduce cu sine procesul de analiza, de cantarire a beneficiilor si evaluare a riscurilor. Tot ea ne impinge la a gasi solutii creative, care impaca pe de o parte posibilul cu imposibilul.  Din frica ne pregatim interior, iar pregatirea aceasta este cea care ne va sustine pe parcursul schimbarii pana cand ajungem acolo unde ne-am dorit. Pe de alta parte, frica nu este inamicul schimbarii, ci ea poate sa fie intensa si legata de stabilitate si continuitate - mi-e frica de ce s-ar putea intampla daca voi continua asa. In concluzie, frica are cele mai bune intentii pentru noi, iar daca stim sa o gestionam, atunci o vom traduce si in cele mai bune rezultate.

Am observat ca frica este cea mai intensa inainte de primul pas al procesului de schimbare, urmand usor sa descreasca pe masura ce inaintam si apare o oarecare obisnuinta.

Astfel pentru acest prim pas cand iti bate tare, tare inima:
0. Pregateste-te!
1. Inspira adanc!
2. Aminteste-ti motivele pentru care ai nevoie de schimbare!
3. Aduna-ti resursele interioare si ține aproape de tine curajul!
4. Deschide bine ochii si fa pasul!

Ai supravietuit, vezi ce urmeaza.

sursa foto 1: pilotfire.com

Cateodata planetele se aliniaza

Cateodata planetele se aliniaza...sau mai bine zis cateodata avem nevoie si de noroc in planurile, proiectele si visele noastre. Pentru ca simt in ultima  vreme o aliniere nevoita, nerugata si neasteptata a planetelor pe anumite axe, mi-a venit ideea sa cercetez putin conceptul norocului.

http://www.vanishingtattoo.com/tds/tattoos_designs_symbols_four_leaf_clover_inspiration.htm

Stiu ca exista si am si cunoscut persoane, cursanti, clienti care traiesc pe seama norocului, au o relatie cu el, il invoca, daca ar exista si incantatii, atunci cu atat mai bine. Ele asteapta ceva - probabil o aliniere, sa vina din exterior un stimul, de regula favorabil, care sa schimbe, sa revolutioneze, sa aduca ceva bun pentru sufletul omului. Aici as adauga eu ceva (interpretarea mea): ca si cum doar de acolo se mai poate face ceva (in bine) pentru bunastarea si dezvoltarea personala.

Si intr-un fel acesta este norocul. Ceva exterior fiintei, imprevizibil, asupra caruia nu ai control, care determina, care are efecte bune sau rele (ghinion). De multe ori este legat de soarta sau destin, adica este predeterminat si nu ai cum sa-l schimbi, influentezi. Carl Jung vorbeste despre sincronicitate - o coincidenta semnificativa, care poate sa ne duca cu gandul la noroc.

Norocul se pare ca are si o conotatie personala. Probabil ca ati auzit in jur sau chiar si noi la un moment dat am afirmat despre propria persoana sau despre altcineva: sunt norocos, sunt atat de ghinionist sau la norocul meu...

Freud si Sartre considera ca aceste credinte in noroc au legatura cu atribuirea controlului fata de evenimentele de viata si refuzul asumarii responsabilitatii. Se pare ca exista si notiunea de psihologia norocului, cercetari si studii stiintifice.

Dar, daca noi am fi cei care aliniem planetele si aducem norocul? Este greu? Cu siguranta! Inseamna asumarea responsabilitatii? Da.

Richard Wiesman aduce argumente legate de acest aspect la "crearii propriului noroc" definind 4 principii ale persoanelor fauritoare de noroc:

• Fauritorii de noroc maximizeaza fiecare oportunitate si sansa. O identifica rapid si lucreaza cu ea;
• Fauritorii de noroc isi asculta intuitia;
• Fauritorii de noroc sunt optimisti, se asteapta la un succes;
• Fauritorii de noroc transforma esecurile in oportunitati de invatare;
• Fauritorii de noroc cred despre sine ca sunt norocosi (apropo de etichetele pozitive/ negative si cum ne influenteaza ele). 

Si ca sa nu va mai plictisesc prea mult cu norocul, atat va mai spun legat de obiectele norocoase: superstitiile legate de obiecte scad tensiunea si cresc performanta si increderea in sine, fiind o metoda de gestionare a situatiilor stresante (mai multe cititi voi de prin link-uri).

Concluzie: Nu mai asteptati norocul, ci fiti activi si cautati-l, fauriti-l!!!! :)

sursa foto: www.flickr.com

PS: Link-uri pentru norocosi:

http://www.richardwiseman.com/resources/The_Luck_Factor.pdf
http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2224473/Feeling-lucky-The-scientific-proof-DO-make-luck.html
http://www.scientificamerican.com/article/as-luck-would-have-it/
http://www.livescience.com/8392-superstitions-bring-real-luck-study-reveals.html 

Sunt depresiv, am atacuri de panica - notiuni lejere

Pentru ca exista deja tendinta de auto-diagnosticare si un interes din ce in ce mai crescut de auto-informare cu scopul auto-diagnosticarii, iata cateva aspecte care poate va vor ajuta fie sa va clarificati, fie sa evitati presiunea unei auto-etichete (cu toate efectele negative care vin de aici), fie sa cautati ulterior "tratamentul" necesar.

Probabil ati auzit in jurul vostru cel putin o data pe cineva, un prieten, un coleg, o ruda spunand despre sine ca se afla intr-o depresie sau ca are atacuri de panica. Poate chiar tu te-ai exprimat la un moment dat asa, incercand sa descrii ce simti.

Termenii acestia pare ca au intrat intr-un limbaj uzual si au inceput treptat sa inlocuiasca emotii normale ca tristetea, deznadejdea, frica, etc. In mintea unui psiholog, psihoterapeut sau psihiatru cand tu spui despre tine ca esti depresiv sau ca ai atacuri de panica se aprind niste beculete si apare intrebarea: Depresie, depresie? Adica depresia aceea pe care o stim noi ca se diagnosticheaza sau ai niste stari depresive, esti mai trist, iar tu ti-ai pus eticheta singur: Sunt depresiv!

Bine sigur nu iti este, dar daca este vorba despre depresia "ca la carte" sau despre atacurile de panica din manual atunci e ceva mai neagra situatia, nu neaparat taciune :). Cu alte cuvinte, este vorba despre intrarea in sfera patologica.


Atunci cand se pune un diagnostic la nivel psihic, exista niste manuale pe care se uita toti specialistii: DSM V sau ICD-10 fiind cele mai cunoscute. Aceste manuale sunt ca un ghid, pe ele le poti gasi si pe internet - uite link-urile:

DSM V: http://www.terapiacognitiva.eu/dwl/dsm5/DSM-5.pdf

ICD-10: http://www.who.int/classifications/icd/en/bluebook.pdf

Astfel, daca vrei sa te informezi mai mult sau te afli in procesul unei auto-diagnosticari, poti intra pe aceste manuale, cauti sectiunea tulburarilor depresive sau anxioase (atacuri de panica) si gasesti criteriile dupa care se pune un diagnostic sau altul. Vei observa ca pentru fie categorie in parte exista multe alte subcategorii sau forme ale tulburarilor respective, fiecare cu descrierea sa.

Acest demers al tau nu inlocuieste recomandarea clara de a consulta un specialist, el fiind cel care stie sa interpreteze cel mai bine simptomele pe care le ai si sa puna un diagnostic avizat, desigur daca este cazul.

PS: Sunt multe de spus si cred ca voi reveni cat de curand cu un articol despre etichete si diagnostice, cum ne seteaza ele comportamental si mental spre drumuri tare incalcite, desi vizam cu ele clarificarea, simplificarea demersurilor;